Nu veţi reuşi decåt foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!

Audierea generalului Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului (articol DAN BADEA - ziarul Curentul)

Dl. Gabrielescu: V-am chemat a doua oară pentru a lămuri unele noi informaţii primite de la alţii, legate de activitatea dvs. din decembrie ’89.

Dl. Iulian Vlad: Am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic.
Problema problemelor: teroriştii. De ce am fost împiedicaţi să ne facem datoria?
De ce am fost arestat cånd aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul , iar a doua zi,  cånd trebuia să prezint planul , am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei.

De ce?

Nemaivorbind că din 22 am fost terorizaţi, învinuiţi, eram semiarestaţi! Apoi cine a decis deschiderea graniţelor ţării?
De ce s-a folosit radioul , televiziunea împotriva unei instituţii , s-a canalizat månia poporului pe anumită direcţie! Admir comisia , dar daţi-mi voie să-mi exprim scepticismul . Nu veţi reuşi decåt foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!Sunt convins că s-a tras , că au murit militari , dar şi foarte mulţi civili. Erau rezultatul unor diversiuni. Poate erau şi simulatoare.

Dar fără reţeaua de informaţii, fără agenţi, sigur nu-i puteam depista pe cei care provocau diversiunea! Din 22 cadrele noastre au fost arestate , începånd cu cei de la contrainformaţii militare. Apoi , securităţile judeţene au fost toate ocupate de armată . Nu s-a mai permis mişcarea, s-au întrerupt legăturile telefonice. Pintilie a fost de mine crescut, treaptă cu treaptă, cånd l-am întrebat  a spus să vorbesc cu Stănculescu- el nu a recunoscut că a dat dispoziţie de tăierea legăturilor. Am vorbit cu Guşe - cåteva ore s-au restabilit, dar iarăşi s-au tăiat!! Am vorbit şi cu gen. Militaru în această temă. Nu mi s-a permis să plec la minister. Toate acestea s-au făcut cu un scop. S-a gåndit- eronat- că Securitatea era atåt de îndoctrinată şi fanatică încåt se va sacrifica, pånă la ultimul om, pentru Ceauşescu. În al doilea rånd, cei care au organizat diversiunile s-au temut că vor fi descoperiţi.

Cånd am fost arestaţi, Militaru era în audienţă la ambasadorul URSS

Am fost arestat în 31 ianuarie, , cu locţiitorii şi cu şeful direcţiei de contrainformaţii militare- chemåndu-ne la ora 14 la cabinetul ministrului- care era în audienţă la ambasadorul sovietic. Peste 15 minute am fost poftiţi în cabinet - doar Gelu Voican şi Vasile Ionel. A fost poftiti să raporteze gen. Vasile (contrainformaţii militare), apoi gen. Bucurescu Gianu (inf. Interne), apoi gen. Stamatoiu (contrainformaţii externe)  şi pe rånd puşi să plece. Am rămas eu, nu mi s-a urat an nou fericit , în hol nu era nimeni - l-am întålnit pe gen. Hortopan, un maior de al lui şi  o grupă de soldaţi şi m-a invitat să predau arma. Nu am purtat niciodată armă asupra mea- atunci Hortopan a început să mă percheziţioneze, am fost luat între baionete, introdus în TAB, transportat la locul de deţinere. Nimeni nu mi-a spus nicio învinuire, doar pe 19 martie am primit mandatul de arestare. Pe gen. Militaru nu l-am văzut dar am văzut maşina cu steag a ambasadorului URSS în faţa ministerului şi cånd am ieşit maşina era tot acolo. Ulterior am aflat că se anunţase la radio că am fost reţinuţi deja, cånd noi mergeam spre minister.

Între 23 şi 28 seara am fost la CC în cameră cu Guşe, cu un TO şi un telefon mort. În noaptea de 24-25 a fost o discuţie aprigă cu Silviu Brucan care a venit să mă ameninţe că securitatea trage şi de ce nu depune armele. Am negat , discuţiile s-au purtat pånă dimineaţă. Chiar lucram la un plan cu gen. Hortopan pentru lichidarea focului din fostul Palat Regal –m-am gåndit la o grupă antiteroristă.

Era exclus ca o forţă armată să sară în apărarea lui Ceauşescu

Cei de la Direcţia a V-a erau toţi blocaţi la garajul de pe Leonida. La intrarea în faţa Ministerului Apărării Naţionale rrau USLA-şii ăia decapitaţi, batjocoriţi, ţinuţi acolo în văzul lumii. Cånd am ajuns la USLA i-am raportat gen Militaru că de ce să facem revistă de front la Ghencea 2. Am zis că revista de front s-a făcut la noi în unitate , dar n-a mai venit gen Militaru, ci gen Hortopan.

În jurul M.A.p.,N era un vacarm infernal de împuşcături . Dar pe clădirea MAPN nu s-a văzut urmă de cartuş, dar clădirile din împrejur  erau “praf”. În biroul ministrului , cu trei geamuri mari spre blocuri, stăteau lejer, nu se sinchiseau de împuşcături.  Deci era un plan –probabil s-a anticipat, dar scenariul era pregătit. Accidentală a fost doar ieşirea în masă a populaţiei în stradă!

Era exclus ca o forţă ordonată, armată , să sară în apărarea lui Ceauşescu! Toţi au simţit-o ca o uşurare! Poate izolat, cåţiva fanatici, dar nesemnificativi. Apoi a intervenit foarte slaba pregătire a corpului superior al armatei. (Este şi vina mea- contrainformaţiile militare lucrau, din păcate, cel mai prost-se ocupau de probleme minore). Comanda de la un moment dat s-a rupt: de la CC comanda Guşe , de la MAPN comanda Stănculescu (Stănculescu avea un comportament total contradictoriu). Apoi prezenţa lui Militaru a fost catastrofală, dădea ordine aberante. Jula dădea ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-a întâmplat omorurile la M. Ap. N la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel "război electronic".
Cineva trebuia să proiecteze acele ţinte false în eter? Apoi, Marinon, cum a stat să se deschidă graniţa să vină cu ajutoare?
Apoi. de ce, încă din 15 dec. ambasadorii şi-au trimis famiile acasă?
Sau, ce-i cu acel Rombac trimis la Sibiu? - Probabil s-a trimis în apărărea lui Nicuşor?
Gen. Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi. Pentru mine gen. Militaru a fost şi rămâne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară.Cornel Nisipeanu poate fi considerat un dizident autentic, am auzit că lucrează aici la Senat. Nu dacă găseam oricare din greşelile făcute de gen Militaru atunci, eram precis condamnat la pedeapsă capitală. Gen. Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu este de aceeaşi formaţie şi format ca gen Militaru. A fost reprezentantul României la Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie.

Ordinul vieţii mele a fost ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă!

SRI-ul dispune de mult mai puţine posibilităţi de care a dispus vechea securitate. Nu mai are, de exemplu, informaţiile externe, nu mai are o serie de “compartimente” tehnice - interceptările telefonice - reţea de agentură etc. Ordinul esenţial, de linie, l-am dat în 16 dec ca la Timişoara, Securitatea, orice s-ar întâmpla, să nu se tragă.Comandantul brigăzii din Timişoara mi-a raportat că şeful Inspectoratului de Miliţie Judeţean îi mai cere trupe. I-am aprobat generalului Bunoaica, dar cu condiţia să nu le dea armament! Dispoziţia asta s-ă menţinut până în 18 dec, când gen Nuţă a dat ordin să fie înarmaţi - el nu mi-a raportat pt. că era reprezentantul MJ acolo.

Al doilea ordin - ordinul vieţii mele - când am venit de la conferinţa CPEx şi teleconferinţă, când Ceauşescu a dat ordin expres să se tragă, m-am dus la minister, am mulţumit trupelor şi am dat ordin generalilor Ghiţă şi Macri ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă! Ordinul s-a menţinut până în 22 dec. Justificarea ordinului era că în conformitate cu Ordinul 2600 numai ministrul MI putea da ordin de deschidere a focului! Apoi, eu ştiam de ce au ieşit oameni în stradă la Timişoara.

Părerea mea e că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămână a  emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era perspicace, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante: de exemplu, la congres jumătate din CPEx trebuiau schimbaţi! La fel (...) 16 - el ştia precis că cei care au ieşit nu sunt huligani...

Altă greşeală: plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare  - cele scrise de mână pe care i le dădeam! L-am informat despre tot ce se întâmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli celelalte ţări socialiste. Zona cea mai sensibilă era în Transilvania.Din ce s-a vorbit la Moscova am luat cunoştinţă indirect, prin informaţiile externe.

Cånd am văzut că Ceauşescu rămåne în urma istoriei, m-am rupt de el

Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul. Ceauşescu, venind de pe balcon când a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre nu a mai intrat în birou ci s-a îndreptat direct la lift.

I-am fost fidel şi lui Ceauşescu, i-am pregătit nenumărate vizite în străinătate, dar, văzând că rămâne în urma istoriei (era o perioadă când era în faţă istoriei!), m-am rupt de el. Nu accepta să se sfătuiască cu cineva şi mai ales,  nu accepta nicio critică!Citind în "Ultimul Cuvânt" o listă cu documente, rând pe rând mi-am amintit de ele. De exemplu am raportat şi problema minerilor din Gorj.

Era suspicios faţă de securitate, mai ales de la trădarea lui Pacepa. În schimb avea mare încredere în armată! De exemplu, Dinamo a câştigat pe teren, dar cupa s-a dat în cabina Stelei.

Am stat cu Milea în seara de 22 circa 2 ore, a plâns mai tot timpul, s-a destabilizat moral şi psihic după ce a revenit din Piaţa Universităţii! Am discutat că greu vom fi schimbaţi, mi-a spus şi că Stănculescu a fost chemat de la Timişoara să-i ia locul.

La Arad, şeful garnizoanei a cerut ajutor de la securitate să-i trimită în ajutor nişte luptători antiterorişti pt că într-un hotel ar fi terorişti. S-a conformat, dar când a ajuns maşina (autobuzul) au început să tragă în el.

(Completare la Depoziţia generalului Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, 24 februarie 1994, Comisa senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989)

Iată, mai jos, cåteva dintre documentele realizate pe 24 şi 26 decembrie 1989, la cabinetul lui Gelu Voican Voiculescu, cu privire la preocuparea găsirii “elementelor teroriste” lansate de gruparea kgb-istă condusă de Ion Iliescu.



by CURENTUL

Domnule Iliescu, ce misiune avea MILITARU?

Am citit un articol din Adevarul in care se prezinta probe că generalul Militaru a pregătit terenul pentru aterizarea sovieticilor pe Aeroportul de la „Mihail Kogălniceanu“.
 Nu intru in amanuntele articolului despre situatia operativa de atunci, dar nu pot sa nu remarc cateva aspecte:

1. Lipsa de pregatire a comandatilor armatei romane pusi in functii ca si acum pe criterii politice. "Viceamiralul Constantin Iordache era, în timpul Revoluţiei, comandantul Garnizoanei militare Constanţa. El recunoaşte acum, în premieră, că pe 24 decembrie 1989, Nicolae Militaru i-a ordonat personal să trimită un detaşament de ofiţeri cunoscători ai limbii ruse la Aeroportul „Mihail Kogălniceanu" pentru a prelua un detaşament sovietic precursor, care urma să aterizeze acolo."

Tovarasul vice-amiral are raspunsuri halucinante la intrebarile reporterului legate de legalitatea ordinelor date de Militaru:

Intrebare: Dar nu v-aţi pus unele întrebări când aţi vorbit cu Militaru? Că el, pe 24, nu era ministrul Apărării în mod oficial.

Raspuns: Eee, îl cunoşteam de la televizor, era ministrul Apărării. 
IntrebareDar, după regulamentele militare, puteaţi să-i închideţi telefonul în nas lui Militaru? Să-i spuneţi „Vorbim când te-or numi oficial". Că numirile în Armată nu se fac la televizor. 
Raspuns: Hai, domnule, fiţi oameni serioşi! 
Intrebare De ce?
Raspuns:... (Tace) 

2. De ce a fost generalul  Guşă o persoană atât de importantă ? 

Colonelul Mocanu explică: „Pentru că, după invazia din Cehoslovacia, s-a stabilit că intervenţia într-o ţară prietenă nu se poate face decât la cererea a trei persoane: 

- preşedintele României (în cazul nostru era arestat), 

- ministrul Apărării (care era mort din dimineaţa de 22 decembrie) 

şi

- şeful Marelui Stat Major, adică generalul Guşă. 

Oameni pusi de RUSI sa le deschida drumul, Militaru şi Iliescu, nu aveau funcţii oficiale, deci numai Guşă putea. 

Iar Guşă s-a opus". Guşă însuşi povestea în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Domnule, au fost persoane care au vorbit prima dată cu Moscova, inclusiv Militaru «Alio, Maskva, ia bîl gheneral Militaru». Pe mine asta... m-a panicat, poate greşesc, dar atunci mi-a produs panică".

si au avut grija sa il faca la vale prematur

citez din articol si subliniez ce mi se pare relevant: 

"Mai mulţi martori ai evenimentelor din decembrie '89, printre care generalii Ion Hortopan şi Ştefan Guşă, au susţinut că l-au auzit limpede pe Iliescu când a sunat la Moscova. Guşă a rămas în istorie cu o intervenţie disperată în acele momente: „Nu, domnule Iliescu, nu! Dă-i în p... mea de ruşi!". Iliescu a negat totul în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989. L-a acoperit chiar şi pe Nicolae Militaru: „Acuzaţia că aş fi solicitat intervenţia sovietică este o minciună sfruntată. Nu ştiu nici ca generalul Militaru să o fi făcut. În orice caz, nu cu ştirea mea, şi până în 24 decembrie el nici nu avea misiunea".[nn Domnule Iliescu, ce misiune avea????]

Basescu intre "EROARE" si "PACE" cu rusii

Citeam pe pagina cotidianului http://www.adevarul.ro/, " [Titlu] Traian Băsescu a făcut luni un gest regretabil. si [text articol] În urma avizului CNSAS, şeful statului a semnat decretele pentru retragerea unor titluri (Luptător pentru Victoria Revoluţiei şi Erou-Martir al Revoluţiei Române) pentru cinci foşti ofiţeri USLA: Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună, Adrian Florea, Marin Oană şi Dumitru Coman.

Cei cinci, alături de alţi trei „uslaşi", au murit în seara de 23 decembrie 1989, mitraliaţi în faţa Ministerului Apărării Naţionale, pe care fuseseră chemaţi să-l apere. Trosca era şeful Statului Major al USLA, iar Cotună - şeful intervenţiei la aceeaşi unitate antiteroristă. Ordinul ucigaş a fost dat de generalul Nicolae Militaru, spionul sovietic abia instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei române. În momentul masacrului, Iliescu se afla lângă Militaru, în interiorul MApN. Urmaşul lui Ceauşescu nu a făcut niciun gest de a opri crima lui Militaru sau, ulterior, de a-l pedepsi pe asasin."

Subscriu si EU la opinia autorilor! Sunt multi care scriu (vorbesc) in necunostinta de cauza si alti care comenteaza datorita faptului ca sunt exploatati in ORB de poli de putere strini lor. Autorul articolului are dreptate si este modest in exprimare. Acesti romani, ucisi de sovietici in 1989, nu sunt numai Eroi ai Revolutiei ci sunt EROII Romaniei, TROSCA si echipa au fost ucisi de sovieticii in -89. Motivul executiei, gandita de rusi si pusa in aplicare de idiotul de MILITARU a fost o rabunare clara pentru "activitatea prin care echipa condusa de TROSCA a destructurat retelele intregi de spionaj ale sovieticilor. Retelele au inceput sa fie activate in acei ani pentru a putea contura lovitura de stat ce urma sa vina. Retelele de agenti acoperiti, in conservare, ale rusilor au fost destructurate de Direcţia de Contrainformaţii Militare din cadrul Securităţii. Aceste retele se activau de rusi, unguri si bulgari pentru inlaturarea conducerii nationale din acea perioada. \Prin semnarea Decretelor BASESCU a dat un semnal de pace cu rusi. Nu exista posibilitatea ca un fost ofiter de informatii care a ajuns sa fie in acelasi timp si sef peste SERVICIILE SPECIALE DE INFORMATII ca PRESEDINTE sa nu cunoasca cazul si sa semneze in "ORB' un asemenea decret. Decizia decretului poate fi justificata, in opinia mea in doua situatii: 1. O da la pace cu rusii care de 23 de ani sunt la putere si numai castiga din conflicte sau 2. este in situatia militarului numit de rusi general MILITARU, si s-a regasit in activitatea celor morti ca EROI ROMANI pentru ROMANIA.

Ca o concluzie: Cat de riscant era pentru ILIESCU ca oameni care au lucrat la dosarul lui de om al KGB sa mai traiasca si sa poata sa scrie adevarul despre el? Basescu in EROARE putin probabil sau chiar exclus, mai degraba in politica...

Cine a adus democratia! Cine este organizat de 2000 de ani

Am primit un e-mail care circula pe net: redau textul ca este interesant " Vom prezenta, pe scurt, pe autorii loviturii de stat şi ai preluarii puterii, începând cu ziua de 22 decembrie 1989. Sunt şi omisiuni. 1. Iulian Vlad. Evreu. General. Şef al Departamentului Securităţii Statului, din timpul regimului Ceauşescu,  până pe 31 decembrie 1989 2. Silviu Brucan (Brukner). Evreu bolşevic care prin presa vremii de dupa 23 august 1944 întreţinea cultul dictatorial al Anei Pauker şi a trimis în puşcării şi la Canal elitele românilor. Ataşat atât bolşevicilor evrei aduşi în România pe tancurile Armatei Roşii, cât şi urmaşilor acestora, fapt ce reiese cu uşurinţa din activitatea sa de coordonator în procesul de preluare a puterii politice, în luna decembrie 1989, de către aceştia şi în cadrul Guvernului Petre Roman. "Mie mi s-a părut, mărturiseşte Mihail Şora, ministrul învăţământului, 1989-1990, că întotdeauna, Brucan a avut mai multe orientări, în funcţie de interes. Când am ajuns eu ministru, Brucan era, oficial, doar un fel de consilier. De fapt avea o influenţă imensă, făcea figura unei eminenţe cenuşii" (Toma Roman-jr., Mihai Şora, Roşu de Paris(II), www. plai cu boi, 10/31/05) 3.Victor Stănculescu. (Absolvent al liceului evreiesc?). General în regimul Ceauşescu. Numit de Ceauşescu la conducerea Ministerului Apărării în locul  ministrului Milea, care încetase din viaţa, în condiţii încă neelucidate. Până la 27 decembrie, 1989, prim-adjunct al ministrului apărării naţionale. Ministru al economiei naţionale, 1989-1990. Ministrul Apărării, în 1990-1991 4.Teodor Brateş. " (Evreu)-La Televiziune a apărut Teodor Brateş, ginerele călăului Nicolschi din perioda dictaturii urmaşilor lui Cain, alături de Petre Popescu şi George Marinescu, transmiţănd o stare de groază în toată ţara. Potrivit acestora, în Bucureşti nu erau decât terorişti şi securişti, care atacau şi ucideau, arabi plătiţi ca să ucidă, erau otrăvite apele, aruncate în aer uzinele termice şi barajul de la Dâmbul Morii, etc."(Ieronim Hristea, De la steaua lu David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti 2004). Numai neadevaruri, dar care erau de natură să provoace un razboi civil. Şi alţii, de la Televiziune, pe care îi ştim cu toţii. 5. Cazimir Ionescu. Evreu. Pe 22 decembrie la Televiziunea Româna: "O coloana blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti, pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş. Odată cu căderea acestor puncte, oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta lumii." In pragul haosului, panicii şi a războilului civil. 6. Cico Dumitrescu, contraamiral. Evreu. Tot pe 22 decembrie, tot de la televiziune, panica pe români, cu acţiunile terorişilor. 7.Ion Iliescu. Bunicul după tată a fost Vasili Ivanovici (botezat Ilici), evreu rus, bolşevic, puşcăriaş, fugit din  Rusia, urmărit de poliţia ţaristă. Şi-a schimmbat numele în Iliescu, probabil pe la 1900. Alexandru Iliescu (tatăl lui  Ion Iliescu), băiatul cel mare al lui Vasili, s-a căsătorit în anul 1929 cu Maricica, o ţigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost româneşte şi care este adevărata mamă a lui Ilici. Ilici s-a născut la Olteniţa, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a fugit în Rusia, unde a stat până în 1935-1936. Maricica, mama adevărată a lui Ilici, moare n 1932, fiind înmormântată la Olteniţa (atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş din Bucureşti, care nu era mama lui Ilici). În 1940 Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, bulibaşa ţiganilor, cu care a avut doi băieţi, fraţi vitregi ai lui Ilici (Mircea şi Crişan, veri primari ai lui Cioabă). Unul a fost ataşat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP. Însuşi Ion Cioabă a recunoscut, într-un interviu dat cu puţin timp înainte de a muri, că el şi preşedintele Iliescu erau veri. Ilici Iliescu, la recepţiile lui Ceauşescu, nu se ducea cu soţia sa, Nina Bercovici, ci cu Mariţa, mama vitregă. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004, p. 454. Ieronim Hristea a preluat frazele de mai înainte din cartea lui Vladimir Alexe, Ion Iliescu-biografie secretă). Nu punem în discuţie dragostea unor tineri, indiferent de originea lor etnică, ci evidenţiem originea bolşevică a lui Ion Iliescu. Dar pentru că bolşevicii la care ne referim sunt evrei, se impune şi precizarea apartenenţei lor etnice. Asa cum există pe lumea aceasta români, francezi, englezi, germani, italieni, ruşi, etc. şi atunci cand sunt corecţi şi când au săvârşit fapte reprobabile, tot aşa există şi evrei. Numai că oculta evreiască acţionează cu ameninţări, atunci când se precizează cuvântul evrei pentru cei care au săvârşit fapte reprobabile. Revenind la Ion Iliescu, se poate constata că se trage dintr-o familie de evrei din Rusia şi că din cei cinci bărbaţi, patru au trăit mai mulţi sau mai puţini ani în Rusia, respectiv, în URSS. Ion Iliescu şi-a făcut  studiile universitare la Moscova, unde ajunge cu sprijinul Anei Pauker.   Unul din fratii lui după tată, a fost ataşatul militar al României la Moscova. Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, kominternist, a participat la Congresul Partidului Comunist din România, din 1931, din localitatea Goricova, de lângă Moscova. Rezoluţia acestui congres cerea dezmembrarea Romaniei. La acest congres tatăl său devine membru al Comitetului Central. Ion Iliescu nu şi-a dezamăgit tatăl, contribuind, în 1990, la blocarea Reîntregirii României. Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, unchiul lui Ion Iliescu, ofiţer de securitae, a participat la crimele  împotriva poporului roman, ca adjunct al lui Alexandru Drăghici, ministrul de interne. Soţia lui Ion Iliescu este evreică. Alături de cei patru bărbaţi, a fost al cincelea element de siguranţa, pentru cei care au investit din punct de vedere politic în Ion Iliescu. Ion Iliescu a avut strânse legături cu familia Valter Roman. A fost numit, la 26 decembrie 1989, preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, la 13 februarie 1990 preşedinte al CPUN. Din 20 mai 1990, preşedinte al Republicii. 8. Petre Roman. Evreu. Tatăl său, Valter Roman, adus pe tancurile sovietice, pentru implantarea bolşevismului în România. Petre Roman a fost numit prim-ministru, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990, apoi, după alegeri, tot prim- ministru, 20 mai 1990-26 septembrie 1991. Petre Roman se plânge că Parlamentul nu i-a fost favorabil la toate legile depuse în legătură cu agricultura. Constată că în urma acestui fapt agricultura arată jalnic, neproductivă-prin parcelarea  pământului, prin abandonarea, nelucrarea terenurilor agricole, care au ajuns în paragină, de izbelişte, prin desfiinţarea unor unităţi viabile, aşa, asociaţiile agricole -Cooperativele agricole de producţie, fostele Gospodării agricole colective. Vicleană ocolire. Nu faptul că ţăranii şi-au primit pământul confiscat de regimul comunist înapoi, desigur în suprafeţe mai mici sau mai mari, dupa cum le-au avut, a dus la un dezastru absolut în agricultură, ci confiscarea mijloacelor de producţie. Ţăranii, când  au fost obligaţi să intre în gospodariile agricole de producţie, au fost obligaţi să predea  acestor unitaţi socialiste şi animalele, plugurile, tractoarele, batozele şi alte mijloace de producţie. In 1990, pe lângă pământ, le reveneau de drept şi mijloacele de producţie. Nu li s-au restituit. Ţăranul român s-a văzut în faţa pămantului doar cu braţele. Lovitură criminală. Sărmanul şi-a cumpărat cazmale şi a început să lucreze. Şi-a cumpărat câte un măgăr, şi-a cumpărat un mânz  şi a lucrat tot cu braţele, pâna mânzul s-a facut cal de tracţiune. Ca să are cu tehnica moderna agricolă, care nu i s-a restituit, de fapt i s-a confiscat a doua oră, plătea cu produse agricole şi ramânea flamând. Dar nici atunci nu i se ara tot pământul şi se striga împotriva lui că nu e în stare să fie ţăran, să-şi lucreze tot pământul. Dar el dovedise cu vârf fi îndesat, de mii de ani, că el este ţăran, agricultor. Iar pâna  la 23 august 1944, a fost factor de luat în seamă la stabilirea preţului grâului în Europa, uneori chiar el facea preţul grâului european. A trebuit să vina o mâna de bolşevici evrei din Rusia, după 23 august 1944, la putere în Romania,  să lovească de moarte ţărănimea româna, iar urmaşii lor, din decembrie 1989, să lovească iar, tot de moarte, aceeaşi ţărănimea română. Nerestituirea uneltelor agricole şi în consecinţă incapacitatea ţărănimii române de a-şi lucra pământul, pentru prima data în existenţa ei multimilenară, a fost programată. A apărut pământ nelucrat şi foametea în mediul ţăranesc şi în toată tăra. Cumpărătorii străini, dar şi politicienii profund certaţi cu moralitatea faţă de propria ţară, după un timp, au invadat satele României, cumpărând pământ pe sume de nimica. Probabil şi finanţarea, din exterior, a unor cetăţeni români de alta etnie, pentru a cumpăra cât mai mult pământ. Tot acest pămant va fi naţionalizat, fără despăgubiri. Noii pripropietari şi-au scos cu vârf şi îndesat preţul dat. Dacă ţăranilor li s-ar fi restituit  mijloacele de producţie, cu acestea ar fi arat, semănat  şi recoltat tot pământul, ca pe vreamea gospodariilor socilaiste de productie şi fiecare ţăran ar fi beneficiat proporţional cu suprafaţa pământului său. Intreaga agricultură a ţării era mecanizată şi irigată. Politicieni pentru care nici o pedeapsa nu ar fi fost prea mare, ziarişti, reporteri TV se întreceau să râda de agricultorul român. Fabrica de tractoare ar fi fost subvenţionată de către toţi ţăranii din  Romania, cu o mica parte din veniturile lor şi nu ar fi fost  falimentată din  lipsă de cumpăratori de tractoare. Localitaţile rurale, cele mai multe, de la câmpie, în câţiva ani îşi vor fi împrospătat utlajele mai vechi cu altele noi, fenomen normanl, într-o ţară condusă  pentru binele ţării. In felul acesta România nu ar fi fost depopulată, tot programat, tinerii locuitori ai satelor având de lucru la ei acasă. Şi la drept vorbind, Fabrica de tractoare din Braşov şi  Semănatoarea- de combine, din Bucuresţi, ar fi trebuit să devină proprietatea ţărănimii române, reprezentată printr-o asociaţie pe ţară. Soluţii pentru progresul României au fost,  dar nu s-a vrut aşa ceva. România a fost jefuită şi de finanţele sale, a fost lovită şi pe plan industrial, negandu-i-se orice capacitate performantă industrială, ceea ce s-a vazut că nu e adevarat. Cumplexele industriale, din clipa vânzării lor, au funcţionat la parametri concurenţionali internaţionali. Modernizarea a fost si este un proces continuu. Industria petrolului, cu toate fabricile aferente, complexele energetice nucleare, cu toată  capacitatea industriei românesti de a fabrica în ţară  utilajele mecesare, producerea de apa grea, industria de elicoptere, construirea de nave maritime şi altele si altele. În legatură cu alcătuirea Guvernului provizoriu, Petre Roman scrie: ".eu n-am propus decât două persoane, pe Gelu Voican şi pe Mihai Drăgănescu, numiţi amândoi viceprim-miniştri, aşadar colaboratorii mei cei mai apropiaţi. Cât despre Mihai Drăgănescu, el era prieten cu tatăl meu". (Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia, 2000, p. 112). 9. Gelu Voican Voiculescu. Evreu. Viceprim-minstru, din 26 decembrie 1989, iar din 31 decembrie are şi funcţia de  Comandant al Departamentului Securităţii Statului. 10. Mihai Drăgănescu. Evreu. Viceprim-ministru, din 26 decembrie 1989. 11. Mugur Isărescu. Evreu. După Revoluţia din decembrie 1989, a fost titularizat la  Ministerul Afacerilor Externe. Trimis diplomat la Ambasada României în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 1990, Guvernatorul Băncii Naţionale a României. 12. Ioan Aurel Stoica. Evreu. Ministru al industriei construcţiilor de maşini, 13. Nicolae Militaru. Evreu. General. Ministrul Apărarii, 1989-1990. 14. Sergiu Celac. Evreu. De reţinut informaţia: "în arhive se descoperise că tatăl lui Celac, angajat la Consiliul de Stat al Planificării în anii 50, furnizase informaţii strategice consilierilor sovietici. Sergiu Celac era. translatorul lui Ceauşescu" ( Emil Berdeli, Microfoanele din dormitor au dezvăluit şi situaţii jenente pentru şeful DIE, în Gardianul, 15 aprilie, 2004). Ministru de externe,  26  decembrie 1989-28 iunie 1990. Ambasador la Londra, 1990-1996, din 1991 acreditat şi la Dublin, cu reşedinţa tot la Londra. Guvernul Petre Roman şi preşdintele  Ion iliescu, au blocat Reîntregirea Romaniei. Poziţia Guvernului Petre Roman a fost exprimată public, fără echivoc, de ministrul de externe Sergiu Celac: " Ministrul de externe de atunci, al României, declară Agenţiei  FRACE PRESS că Podul de flori  constituie o iniţiativă particulară. Adică e  problema lui Gheorghe Gavrilă Copil şi atât? Cutremurătoare opinie, din partea unui membru al guvernului!" (Gheorghe Gavrilă Copil, Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău,  Editura Dacia Eternă, Bucureşti, 1999, p.33. Cartea deconspiră, pe bază de documente, anexarea Revoluţiei Române şi a Podului de flori, de către casnicii Moscovei. Poate fi accesată pe internet la www.agero, la rubrica Istoria Romaniei, în cadrul titlului Dragi romani din R. Moldova veniţi cu noi în Uniunea Europeană, lawww.curaj.net şi la  www.miscarea.com, la rubrica De peste Prut. 15. Mihai Chiţac. Evreu.  General-locotenent. Ministru de interne, 1989-1990. 16. Moldoveanu Ioan Jean. Evreu. General-locotenent. Adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Poliţiei, 1989-1990. 17.  Dan Marţian. Evreu. Studii superioare la Moscova. Lector la Ştefan Gheorghiu. Apropiat al lui Ion Iliescu. În 1990, preşedintele Camerei Deputaţilor. 18. Alexandru Bârlădeanu. Evreu.  Impus de Moscova, la Bucureşti, în 1947, ca secretar general al guvernului de atunci. În 1990, preşedintele Senatului. 19.  Adrian Severin. Evreu. Ministru de stat pentru reformă şi relaţiile cu Parlamentul, 1990-1991, Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru privatizarea şi Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii, 1991-1992. 20. Corneliu Bogdan. Evreu. Angajat de Ana Pauker la MAE ca director. Din 26 decembrie 1989, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor externe. 21. Teodor Stolojan. EvreuTatăl său, la studii în URSS, a  venit însurat cu o cetăţeană sovietică. (evreu,numele adevarat- STOLL ) Ministru de finanţe, 1990-1991. Prim-ministru, 1991-1992. 22. Eugen Dijmarescu. Evreu. Ministru al economiei şi finanţelor, 1991. 23. Mihai Şora. Evreu Prieten din tinereţe cu  Miron Constantinescu, cu Benno Hechter, fratele lui Mihai Sebastian s.a. La studii în Franţa, unde, în 1938 devine membru al partidului comunist francez, partid membru al Kominternului. Angajat, în 1948, de către Ana Pauker, la Minisaterul de Externe. Admiraţia pentru Ana Pauker nu a reuşit să şi-o disimuleze nici in anul 2005: ,,Ministrul de externe nu era Ana Pauker? Ba da, am cunoscut-o personal. Era o persoană dură, puternică, dar bine mobilată intelectual. Cred că era singura din conducerea PCR din acel timp, care putea vorbi coerent şi, relativ, logic, bineinteles dupa "logica" lor. Cunoştea foarte bine limba romană, vorbea foarte corect, spre deosebire de alţi activişti, mai ales că mulţi erau de "import", ajunşi în MAE" (www. plai-cu-,boi, 10/31/05, Toma Roman jr., Mihai Şora,  Roşu de Paris, II, p. 1). Din 26 decembrie 1989, ministrul învăţământului. 24. Victor Babiuc. Evreu. Expert la Comisia Constituţională, 1990. Ministru de justiţie, 1990. Ministru de interne 1991-1992. Dacă vreunul din cei nominalizaţi ca evrei, nu este evreu, în locul lui se pot aduce  zece nume de evrei din înaltele structuri guvermamentale şi din alte instituţii. Si chiar de sub directa sa conducere.  Sau condus de către aceştia şi de către alţii. 25. Sergiu Nicolaescu. Dar acesta este român, cu o creaţie cinematografica de excepţie, de autentic patriotism. Exista o explicaţie. Sergiu Nicolaescu este nepotul generalului Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, formată şi instruită în URSS de Ana Pauker. Beneficiarul regimului Ana Pauker-Silviu Brucan? Sergiu Nicolaescu. În anul 1947 era în prag de absolvire a Şcolii de Ofiţeri de Marina! Acum are loc un moment periculos pentru destinul tânărului Sergiu Nicolaescu. Tatăl sau e arestat, ajunge la Canal. Intreaga securitate română căzuse în mâna evreilor. In urma arestării tatălui său, este sfătuit să se interneze în spital şi neprezentandu-se la examene, a ramas fără Şcoala de Ofiţeri de Marină. Securiştii evrei nu-l abandonază, dar nici Sergiu Nicolaescu nu-i va părăsi niciodată. Termină o facultate tehnica şi ajunge inginer. A lucrat nu oriunde, ci în întreprinderile Ministerului Apărarii, în Departamentul Special, în 1954 fiind director la una din acestea. Nu a fost invitat să fie si ofiţer de securitate, nici nu a solicitat aşa ceva, dar trăia în chiar mediile inteligenţei şi puterii politice evreieşti. Cu aceştia ajunge să acţioneze  în Decembrie 1989 la înlăturarea şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu şi la consolidarea regimului iudaic post decembrist. KGB-iştii bolşevici de după 23 august 1944, rudeniile, urmaşii acestora, preiau din Decembrie 1989, toate frâiele puterii politice, precum  cei de după 23 august. Jocul la doua capete, KGB-MOSAD, sau, mai cuprinzător spus, KGB-evreimea internaţionala, este de notorietate publica. Pentru Sergiu Nicolaescu, cel mai mare om politic este Silviu Brucan. Această opinie şi-a exprimat-o cu claritate, în ultimii ani, de mai multe ori. A d d e n d u m   l a   c a z u l   A n e i   Pauker Terorism evreiesc în România ,,În 1915 (în timpul neutralităţii noastre), agentul CĂTĂRĂU, basarabean, organizează faimosul atentat cu bombe împotriva Episcopiei ungare de la Hajdudoros (catolică), cu scopul de a provoca un conflict cu Austro-Ungaria, forţând România să iasă din neutralitate. Ana Rabinsohn organizează, împreună cu GOLDSTEIN, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie GRECEANU, preşedintele Senatului şi pe un episcop ardelean. GOLDSTEIN e prins şi condamnat la ocnă, iar Ana scapă şi se refugiază în Elveţia. După reluarea relaţiilor diplomatice cu Sovietele (1934), Ana PAUKER revine în România, unde întreprinde o intensă agitaţie bolşevică. Este judecată şi condamnată la zece ani închisoare, de unde este eliberată în urma intervenţiei ministrului Germaniei la Bucureşti, FABRICIUS (alianţa germano-rusă, după pactul din 23 august 1939), şi, de ochii lumii, schimbată cu Moş Ion Codreanu, pe care îl luaseră ruşii, la ocuparea Basarabiei. Ana PAUKER este lipsită de cultură, n-are nici talent oratoric nici aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limite, luxoasă, de o cruzime animalică, isterică şi imită pe Caterina a II-a chiar în aventurile amoroase. Putea demonstra prin politica sa, faptul că era înainte de toate patrioată sovietică şi că URSS-ul şi expansiunea acesteia erau mai importante decât teoriile comuniste şi mai ales decât aspiraţiile românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu căuta să-l ascundă. Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ură care servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forţă care îi plăcea atât de mult, în calitate de "dictator delegat" (Gh. Buzatu,România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Editura Moldova, 1991, p. 291-292, 296). Gheorghe Gavrilă Copil Deşi am nişte rezerve, vă las să judecaţi voi Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.". Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ? Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor. R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989? P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins. R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare? P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană. R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu? P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească. R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ? P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!"... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...". R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989? P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat? P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă."